Explicat pentru a întelege toată lumea în maxim 5 minute de citit.

Săptămâna trecută, BOJ – Banca Japoniei – a decis să mențină rata dobânzii la -0.1%, chiar dacă inflația este în creștere. Tot săptămâna trecută, au decis de urgență să cumpere obligațiuni cu maturitate la 5 și 10 ani în valoare de 3 miliarde de dolari pentru a menține randamentul la obligațiunea de 10 ani sub 0.65%. Asta înseamnă că printează bani, iar Yen-ul japonez devine mai slab (ceea ce e bine pe termen scurt, atâta timp cât nu are loc o cădere semnificativă), iar inflația o sa urce care va duce ulterior la o creștere a ratei dobânzii, ceea ce va duce la un Yen puternic (ceea ce este negativ).

Această mutare de a menține obligațiunea de 10 ani sub control la un prag de maxim 0.5% se numește YCC (yield curve control). BOJ (Banca Japoniei) a ales acest regim de control pentru că a atins limita relaxării cantitative, unde a cumpărat cantități țintite de obligațiuni pentru a reduce randamentele, sperând să stimuleze inflația și activitatea economică, fără să depășească ținta inflației de la 1.9% la 2%.

Problema este că YCC a funcționat bine atunci când inflația era scăzută și perspectivele de atingere a țintei de preț a BOJ erau slabe, deoarece investitorii puteau sta pe o grămadă de datorii guvernamentale care asigurau randamente sigure.

Asta s-a schimbat anul trecut, când prețurile mărfurilor au crescut brusc, determinând inflația să depășească ținta de 2% și oferind investitorilor motive să atace limita randamentului. BOJ a intensificat achizițiile, inclusiv prin oferte pentru a cumpăra cantități nelimitate de obligațiuni, pentru a-și apăra limita randamentului la 0.5%. După ce BOJ a cumpărat 3 miliarde de dolari în obligațiuni săptămâna trecută pentru a menține obligațiunea de 10 ani sub 0.5%, astăzi aceasta a urcat din nou peste target, atingând 0.65%, dând un semnal clar că acest control nu mai este susținut pe termen lung și asta înseamnă că rata dobânzii trebuie să crească, ceea ce va duce ulterior la un Yen mai puternic.

De ce contează pentru piețele din SUA și Europa? Cea mai mare frică este că investitorii japonezi, care dețin o vastă cantitate de instrumente financiare fixe americane, inclusiv obligațiuni de trezorerie și alte valori mobiliare, încep să vadă niveluri mai ridicate de randamente în propria lor piață. Acest lucru ar putea determina o lichidare masivă a acestor poziții americane, pe măsură ce investitorii repatriază activele pentru a reinvesti veniturile în țară. Asta deja se vede în randamentul obligațiunilor de 10 ani SUA, care a urcat peste pragul de 4% ieri. Urcarea obligațiunilor SUA peste pragul de 4% duce la un risc sistemic pentru acțiuni și bursele americane, deoarece investitorii privesc oportunitatea de a retrage profitul pentru a investi în obligațiuni cu randament peste 4%. Much love